Siguranța pasagerilor a fost întotdeauna o preocupare principală a producătorilor din domeniul auto. Întregul sistem al airbagurilor, a apărut cu mai bine de 70 de ani în urmă și reprezenta la acel moment o soluție incipientă, dar extrem de utilă pentru siguranța șoferului și a pasagerilor.
Dacă prima varintă a ceea ce numim astăzi airbag, a fost concepută în 1950, trebuie să știm că aceasta a suferit deverse modificări până în 1955 când a ajuns la o formă apropiată de ceea ce întâlnim astăzi în dotările oricărui autoturism. Singurul inconvenient era acela că airbagul necesita a fi acționat manual în momentul unui impact, nefiind acționat automat așa cum se întâmplă în prezent.
În Europa, airbagurile au fost introduse pe maşini la începutul anilor 1990. Începând cu anul 1991, patru producători, BMW, Honda, Mercedes-Benz şi Volvo, au oferit airbag-ul pentru unele dintre modelele lor de vârf.
Airbagul se declanșeză în cazul unui impact, chiar dacă șoferul sau pasagerii nu poartă centura de siguranță. Un aspect foarte important pe care trebuie să îl cunoaștem este că acest sistem nu este un motiv pentru a nu purta centura. Deschiderea airbagurilor, în cazul în care nu porți centura de siguranță, îți poate face mai mult rău decât bine. Cele două sisteme de siguranță se completează reciproc pentru în cazul unui accident.
Pentru ca tu să fii în sigurnanță, sistemele airbag au la dispoziţie un interval de timp limitat şi o zonă de acţiune redusă, distanţa între corpul pasagerului şi zona dură de care s-ar putea lovi. Senzori de impact, precis calibraţi, sunt cei care dau comandă către sistemul de umflare. Aceştia sunt proiectaţi astfel încât să acționeze în funcţie de puterea impactului și nu în cazul accidentelor uşoare.
Umflarea airbagurilor se realizează ca urmare a unei reacții chimice, substanțele care provoacă această acțiune fiind nitratul de potasiu și azida de sodiu. După declanșarea airbagurilor, azotul se evapora prin orificiile mici cu care acesta este dotat, iar substanța nu este dăunătoare pentru pasageri, dacă aceștia nu petrec mult timp în mașină după incident, cu geamurile închise.
Este foarte adevărat că deschiderea airbagurilor autoturismului poate provoca daune conducătorului auto. Dar acest lucru se poate întâmpla doar atunci când acesta nu are o poziție corectă la volan. Pentru a evita astfel de situații este bine să ne asigurăm că mâinile sunt poziționate în dreptul orelor 9 și 3, iar brațele formează un unghi de 90 de grade. În acest context, forța cu care airbagul se umflă va împinge brațele spre exterior, acestea se vor plia natural și nu vor pune presiune pe oase, mușchi și articulații. Viteza pe care o are un airbag în momentul deschiderii este de 300 km/oră. O deschidere completă a acestuia se realizează în aproximativ 0,08 sec.
Airbagurile sunt extrem de utile chiar și pentru cei mai tineri pasageri. Copiii cu vârste de până la 13 ani necesită a fi transportați în scaune speciale. Cele mai recomandate locuri unde acestea pot fi amplasate sunt locurile din spate ale mașinii. Acestea sunt locurile cele mai ferite de acțiunea directă a airbagurilor în cazul unui impact.
În cazul în care am amplasa scaunul copilului pe locul pasagerului din față, chiar dacă acesta ar fi orientat către înapoi, deschiderea airbagului ar putea fi fatală. În momentul în care se airbagul deschide, copilul poate fi proiectat în spătarul sau în tetiera scaunului mașinii.
Primele modele de airbaguri aveau în componența lor capse pirotehnice de declanșare. Din acest motiv erau utilizabile doar 5-10 ani, după care se recomanda a fi verificate. Producătorii foloseau la acel moment etichete cu termenul la care airbagurile necesitau a fi verificate.
Sistemul a evoluat constant și astfel airbagurile cu care sunt dotate noile modele sunt foarte rezistente în timp. Garniturile de sticlă cu care sunt dotate nu permit intrarea umezelii pe perioade de zeci de ani.
Airbagul este un sistem destul de simplu și eficient, a cărui menire este de a ne salva viața.
surse: promotor.ro; auto-bild.ro; 4tuning.ro;
